cáptuh (-huri), s. n. – Pînză de căptușit, pînză groasă. – Var. căptuh. Germ. Kapptuch (Pușcariu, Dacor., II, 594; DAR). A intrat probabil în limbă cel mai tîrziu în sec. XVII, căci der. căptuși apare deja la Cantemir. Der. căptuși, vb. (a aplica la o haină căptușeală; a acoperi cu husă; a face rost, a obține); căptușeală, s. f. (material cu care se dublează, în interior, un obiect de îmbrăcăminte; husă, învelitoare).

căptuh n., pl. -urĭ (d. germ. kopf-tuch, tulpan, broboadă, orĭ kapp-tuch, învălitoare [!]). Munt. vest (Dac. 2, 594). Căptușeală la umeriĭ și pieptu cămășiĭ. – Și căptúg (Olt.) și cuptúv (Trans.).