carunteala nu are formă de plural
cărunțeală
CĂRUNȚEÁLĂ s. f. Căruntețe.
Perii capului îi dăduseră în cărunțeală. SLAVICI, O. I 177.
Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului feminin carunteala:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | cărunțeală | cărunțeala | — | — |
---|
Dativ-Genitiv | cărunțeli | cărunțelii | — | — |
---|