CASIA s. f. Gen de plante erbacee mari sau subarbuști ornamentali (1-4 m), din familia leguminoase, originare din Asia, Africa, America și Australia, cu tulpina alburie, puțin tomentoasă în partea superioară, frunze penat-compuse și flori galbene, roșii, dispuse în raceme axilare. În Egipt, Sudan, India și ins. Antile se cultivă pentru frunzele și fructele lor, utilizate ca laxativ și purgativ.