CAȘMÍR s. n. Țesătură moale și fină, făcută (la început) din lîna caprelor de Cașmir (regiune în India). De cîte ori pe prispă, în amurg, cînd se lăsa răcoare, nu i-a împrumutat tartanul ei de cașmir. BASSARABESCU, V. 18. Un divan cu trepte acoperit de cașmir ros de vreme, cu nenumărate perne, ținea peretele din fund. ANGHEL-IOSIF, C. L. 75. Are tata patru boi, Și din patru vinde doi... Să-mi fac rochii de cașmir. ȘEZ. III 125.