Pluralul pentru casnicie
căsnicii
CĂSNICÍE, căsnicii, s. f. Trai în comun al soților, viață conjugală.
Ar fi fost o copilărie să facă o apropieie între o biată căsnicie la întîmplare și-ntre o gospodărie care se înjgheba cu grijă. SADOVEANU, O. TV 88.
Anul lor de căsnicie nu fusese turburat niciodată. C. PETRESCU, S. 159
Ea de mult devenise tezaurul căsniciei lui. EMINESCU,
N. 83.
Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului feminin casnicie:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | căsnicie | căsnicia | căsnicii | căsniciile |
---|
Dativ-Genitiv | căsnicii | căsniciei | căsnicii | căsniciilor |
---|