cășunáre f., pl. ărĭ (V. cășunez). Vest. Abatere, ideĭe care-țĭ trăsnește pin [!] cap fără motiv: bănuĭa într´însu pe protivnic, saŭ era o simplă cășunare fără nicĭ o pricină? (CL. 1911, 4, 384).