CEAI, (
1)
s. m., (
2, 3, 4)
ceaiuri, s. n. 1. S. m. Arbust exotic cultivat pentru frunzele lui care, uscate, sunt folosite pentru prepararea unei băuturi cu efect excitant
(Thea sinensis); p. restr. frunzele (uscate ale) acestui arbust.
2. S. n. (De obicei urmat de determinări care arată felul) Băutură obținută prin macerația, infuzia sau decocția frunzelor de ceai (
1) sau a unor plante medicinale.
3. S. n. Timpul, masa (de dimineață) la care se bea ceaiul (
2).
4. S. n. Reuniune între prieteni, în cursul după-amiezii, la care se servește ceai (
2) sau diferite gustări și se dansează. – Din
rus. čai.