Pluralul pentru cerentel

cerenței

CERENȚÉL, cerenței, s. m. (Bot.) Călțunul-doamnei. – Cf. lat. cerinthe „argințică”.

Vezi toate definițiile »

Declinarea substantivului masculin cerentel:

	Singular		Plural
Caz	Nearticulat	Articulat	Nearticulat	Articulat
Nominativ-Acuzativ	cerențel	cerențelul	cerenței	cerențeii
Dativ-Genitiv	cerențel	cerențelului	cerenței	cerențeilor

Cuvinte Populare:

Cuvinte Aleatoare:

insuportabilitate