CHÍTĂ, chite, s. f. (Regional) 1. Mănunchi de flori, buchet. Chită de flori că făcea, Lui Ioviță i-o-ntindea. ANT. LIT. Pop. I 347. Cîte [flori] or rămînea, Ei le-or aduna, Chite le-or făcea. TEODORESCU, P. P. 76. 2. Mănunchi, jurubiță de 12-13 fuioare de in sau de cînepă. Se suie iute în pod și scoboară de acolo... niște chite de cînepă și vreo două dimerlii de păsat. CREANGĂ, P. 5. Îi dete o chită de cînepă și-i spuse că pînă în seară s-o toarcă. MARIAN, O.. II 183.