Pluralul pentru chiul
chiuluri
CHIUL, chiuluri, s. n. (
Fam.) Sustragere nemotivată de la îndeplinirea unei obligații, a unei datorii;
p. ext. înșelătorie. ◊
Loc. vb. A trage chiulul =
a) a chiuli;
b) a nu-și ține cuvântul dat.
A-i trage (cuiva)
chiulul = a păcăli, a înșela (pe cineva). – Din
fr. [tirer au]
cul. Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului neutru chiul:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | chiul | chiulul | chiuluri | chiulurile |
---|
Dativ-Genitiv | chiul | chiulului | chiuluri | chiulurilor |
---|