CINCĂRÉL, cincărei, s. m. Nume care se dă unui cal de cinci ani. Erau tot călușei rotunzi de Dobrogea și bahmeți zbîrliți de Bugeac, aleși tot pătrărei și cincărei. ODOBESCU, S. I 161. Cînd la grajdi, el ce zărea? Un bahmet ce tot sărea, Un căluț, cam pătrărei, leșea-n vară cincărei. ALECSANDRI, P. P. 79.