CINÓVNIC, cinovnici, s. m. (Învechit) Funcționar de stat. Purta pe cap șapcă cu cozoroc, ca pravoslavnicii cinovnici ai ruseștii împărății. MACEDONSKI, O. III 119. Tată-său a fost ani mulți cinovnic la spirtoase. GHICA, S. 518. Am măritat-o după un cinovnic de la Tulcin. NEGRUZZI, S. I 59.