Pluralul pentru ciocan
ciocani
CIOCÁN1, ciocani, s. m. (Regional) Știulete de porumb (mai ales curățit de boabe); cocean, ciocălău.
Vitele mugeau de foame, căci paiele și ciocanii se isprăviseră. SANDU-ALDEA, D.
N. 233.
Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului masculin ciocan:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | ciocan | ciocanul | ciocani | ciocanii |
---|
Dativ-Genitiv | ciocan | ciocanului | ciocani | ciocanilor |
---|
ciocane
CIOCÁN3, ciocane, s. n. (Familiar) Păhărel în formă de sticluță cu gîtul strîmt și lung, din care se bea rachiul. ◊ Conținutul unui asemenea păhărel.
La masa din pridvor se cinsteau cu cîte un ciocan ele rachiu... Bleandă Mielu și Zaharia Turcu. PAS, L. I 7.
Cum a descălecat, a dat calul în primirea argaților și a intrat în cîrciumă,, unde mai erau și alți isnafi, să-și prinză inima cu un ciocan de rachiu și cu ceva mezelic. CARAGIALE, O. III
De cum... apuca de bea numai un ciocan de rachiu, își pierdea mințile. ISPIRESCU, la TDRG.
Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului neutru ciocan:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | ciocan | ciocanul | ciocane | ciocanele |
---|
Dativ-Genitiv | ciocan | ciocanului | ciocane | ciocanelor |
---|