CIOCĂNÍT, ciocănituri, s. n. Zgomot produs de lovi­turi repetate (cu ciocanul sau cu alte obiecte); ciocănitură. Am auzit un ciocănit ușor în fereastră. ◊ Fig. Agripina căzu la umbra unui stog și ascultă, cît o mai puteau lăsa să asculte răzvrătirea sîngelui și ciocănitul inimii. GALACTION, O. I 164.