CIOLTÁR, cioltare, s. n. (Învechit și regional) Pătură de postav sau de alt material, împodobită cu diferite cusături, care se punea pe spinarea calului, sub șa; valtrap. Venea restul alaiului... cei doisprezece cai dom­nești, împodobiți cu cioltare (valtrape) de fir. FILIMON, 313. Apoi Voica ce-mi făcea?... Punea șa moldo­venească... Dar cioltarul de pe cal, Aur și mărgăritar, Plătea șapte pungi de bani. PĂSCULESCU, L. P. 241. Un cal... Cu cioltar de fir, Ciucuri d-ibrișim. TEODORESCU, P. P. 45.