Pluralul pentru citire
citiri
CITÍRE, citiri, s. f. Acțiunea de a
citi. 1. Lectură.
Un curtean cu nas subțire Pravilei dădu citire. CASSIAN, în POEZ.
N. 110.
Trăsnetul... nu i-ar fi făcut mai mult rău ca ceea ce i-a făcut citirea acestor vorbe. ISPIRESCU, L. 51. ◊ (Ieșit din uz)
Carte de citire = manual pe care elevii învățau să citească.
2. Descifrare, înțelegere, pătrundere, interpretare.
A învățat citirea unui bilanț. – Variantă:
cetíre (NEGRUZZI, S. I 5)
s. f. Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului feminin citire:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | citire | citirea | citiri | citirile |
---|
Dativ-Genitiv | citiri | citirii | citiri | citirilor |
---|