ciubucuri sau ciubuce; pluralul pentru ciubuc

Pluralul.ro

Alfă pluralul oricărui substantiv din limba română

Pluralul pentru ciubuc

ciubucuri

CIUBÚC, (1, 2) ciubuce, (3) ciubucuri, s. n. 1. Pipă (orientală) cu țeava lungă. ♦ Țeavă de lulea. 2. Ornament în relief care marchează marginile unui perete, ale tavanului, ferestrei etc. 3. Fig. (Fam.) Avantaj sau câștig ilicit. – Din tc. çubuk.
Vezi toate definițiile »

Declinarea substantivului neutru ciubuc:
SingularPlural
CazNearticulatArticulatNearticulatArticulat
Nominativ-Acuzativciubucciubuculciubucuriciubucurile
Dativ-Genitivciubucciubuculuiciubucuriciubucurilor

ciubuce

CIUBÚC, ciubuce și (3) ciubucuri, s. n. 1. Pipă (orientală) cu țeava lungă (și cu imamea de fildeș sau de chihlimbar). V. lulea, narghilea. Șade turcul, gras, uituc, Și-i tot trage din ciubuc. BANUȘ, B. 29. Nedrep­tatea de pe pămînt vine de la aceia cu pungă groasă, cu ciubuc mare, cu burtă mare. PAS, L. II 99. Sorbiră din cafea, traseră de două-trei ori din ciubuc. GHICA, S. 282. Maiorul se ținea in picioare... pufăind nemțește dintr-un ciubuc. RUSSO, O. 48. ♦ Țeava de lulea. Mă dusei pe ici-colea După ciubuc de lulea. ȘEZ. I 296. 2. Ornament în relief, cu un profil dreptunghiular sau curbat, care înconjură un perete, un tavan, o piesă de tîmplărie etc. V. chenar, cornișă. Pe din­afară, șase ferestre mari, ciubuce și ornamente monu­mentale. CARAGIALE, O. II 97. 3. (Familiar, caracteristic pentru societatea burgheză) Avantaj (material, adesea bănesc) sau cîștig (neoficial, luat pe sub mină, adesea necinstit); bacșiș; ciupeală, șperț.
Vezi toate definițiile »

Declinarea substantivului neutru ciubuc:
SingularPlural
CazNearticulatArticulatNearticulatArticulat
Nominativ-Acuzativciubucciubuculciubuceciubucele
Dativ-Genitivciubucciubuculuiciubuceciubucelor

Cuvinte Populare:
Cuvinte Vecine:
Cuvinte Aleatoare:
Ai observatii? × Ai gasit o greseala sau vrei sa ne transmiti o observatie? Multumim pentru mesaj! Iti vom raspunde curand.
Trimite