Pluralul pentru clema
cleme
CLÉMĂ, cleme, s. f. Dispozitiv cu ajutorul căruia se asamblează laolaltă două sau mai multe piese sau elemente, astfel încât această îmbinare să reziste la solicitări mari. – Din
germ. Klemme. Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului feminin clema:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | clemă | clema | cleme | clemele |
---|
Dativ-Genitiv | cleme | clemei | cleme | clemelor |
---|