Pluralul pentru colacarire
colăcăriri
COLĂCĂRÍ, colăcăresc, vb. IV.
Intranz. (
Pop.) A rosti orația de nuntă (în calitate de colăcar). – Din
colăcar. Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului feminin colacarire:
| Singular | Plural |
|---|
| Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
|---|
| Nominativ-Acuzativ | colăcărire | colăcărirea | colăcăriri | colăcăririle |
|---|
| Dativ-Genitiv | colăcăriri | colăcăririi | colăcăriri | colăcăririlor |
|---|