Pluralul pentru colon
colonuri
COLÓN4, colonuri, s. n. Porțiune a intestinului gros cuprinsă între cec și rect. – Din
fr. côlon, lat. colon. Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului neutru colon:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | colon | colonul | colonuri | colonurile |
---|
Dativ-Genitiv | colon | colonului | colonuri | colonurilor |
---|
coloni
COLÓN1, coloni, s. m. 1. (În Imperiul Roman și în Evul Mediu în Europa) Muncitor agricol care, inițial liber, muncea o bucată de pământ luată în arendă de la marii proprietari, mai târziu legat de pământ, era obligat să plătească dijmă și să presteze corvezi.
2. (
Înv.) Colonist. – Din
fr. colon, lat. colonus. Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului masculin colon:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | colon | colonul | coloni | colonii |
---|
Dativ-Genitiv | colon | colonului | coloni | colonilor |
---|