Pluralul pentru convorbire
convorbiri
CONVORBÍRE, convorbiri, s. f. Acțiunea de
a convorbi; conversație, discuție. ◊
Convorbire telefonică = comunicație bilaterală realizată prin intermediul unei instalații telefonice. –
V. convorbi. Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului feminin convorbire:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | convorbire | convorbirea | convorbiri | convorbirile |
---|
Dativ-Genitiv | convorbiri | convorbirii | convorbiri | convorbirilor |
---|