Pluralul pentru cornicul
cornicule
CORNÍCUL, cornicule, s. n. Semn de onoare care se punea pe casca anumitor soldați sau ofițeri romani. –
Din lat. corniculum. Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului neutru cornicul:
| Singular | Plural |
|---|
| Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
|---|
| Nominativ-Acuzativ | cornicul | corniculul | cornicule | corniculele |
|---|
| Dativ-Genitiv | cornicul | corniculului | cornicule | corniculelor |
|---|