Pluralul pentru cortegiu
cortegii
CORTÉGIU, cortegii, s. n. Șir de persoane care însoțesc o ceremonie, o personalitate etc.; convoi. ♦
Fig. Șir, înșirare. – Din
it. corteggio, fr. cortège. Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului neutru cortegiu:
| Singular | Plural |
|---|
| Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
|---|
| Nominativ-Acuzativ | cortegiu | cortegiul | cortegii | cortegiile |
|---|
| Dativ-Genitiv | cortegiu | cortegiului | cortegii | cortegiilor |
|---|