Pluralul pentru cotigar
cotigari
COTIGÁR2, cotigari, s. m. (
Pop.) Persoană care are o cotigă sau cară cu cotiga. [
Var.:
cotiugár s. m.] –
Cotigă +
suf. -ar. Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului masculin cotigar:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | cotigar | cotigarul | cotigari | cotigarii |
---|
Dativ-Genitiv | cotigar | cotigarului | cotigari | cotigarilor |
---|
cotigare
COTIGÁR1, cotigare, s. n. (
Pop.) Căruță joasă și lungă cu care se transportă poveri. [
Var.:
cotiugár s. n.] – Contaminare între
cotigă și
car. Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului neutru cotigar:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | cotigar | cotigarul | cotigare | cotigarele |
---|
Dativ-Genitiv | cotigar | cotigarului | cotigare | cotigarelor |
---|