Pluralul pentru ctitorire

ctitoriri

A CTITOR//Í ~ésc tranz. 1) (biserici, mănăstiri) A întemeia suportând cheltuielile; a fonda fiind ctitor. 2) fig. (instituţii, aşezăminte etc.) A face să ia fiinţă; a întemeia; a înfiinţa; a fonda. /Din ctitor

Vezi toate definițiile »

Declinarea substantivului feminin ctitorire:

	Singular		Plural
Caz	Nearticulat	Articulat	Nearticulat	Articulat
Nominativ-Acuzativ	ctitorire	ctitorirea	ctitoriri	ctitoririle
Dativ-Genitiv	ctitoriri	ctitoririi	ctitoriri	ctitoririlor