Pluralul pentru cujeica
cujeici
cujéică, -i, (cujalcă, cojalcă, cojălcă), s.f. – Furcă de tors, formată dintr-o tijă rotundă din lemn de brad sau de alun, lungă de 2-3 m, decorată (motive fitomorfe, antropomorfe, cosmice, fantastice) (Stoica, Pop 1984: 51). Furca este introdusă într-o gaură făcută anume în laviță sau într-un scăunel mic, fără spătar (Mirescu 2006: 129). Cojălcă, în partea de nord a Maramureșului; cujălcă, în centrul și sudul Maramureșului; cujeică, în Lăpuș. – Din ucr. kyželĭca (Drăganu cf. DER).
Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului feminin cujeica:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | cujeică | cujeica | cujeici | cujeicile |
---|
Dativ-Genitiv | cujeici | cujeicii | cujeici | cujeicilor |
---|