Pluralul pentru curnic
curnice
curníc n., pl. e (bg. kurnik, d. vsl. kurŭ, cocoș. V. curcă). Munt. est. Dum. Cotineață (maĭ ales bordeŭ [!] de ținut găinile). V. curuĭelnic.
Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului neutru curnic:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | curnic | curnicul | curnice | curnicele |
---|
Dativ-Genitiv | curnic | curnicului | curnice | curnicelor |
---|