Pluralul pentru curnic

curnice

curníc n., pl. e (bg. kurnik, d. vsl. kurŭ, cocoș. V. curcă). Munt. est. Dum. Cotineață (maĭ ales bordeŭ [!] de ținut găinile). V. curuĭelnic.

Vezi toate definițiile »

Declinarea substantivului neutru curnic:

	Singular		Plural
Caz	Nearticulat	Articulat	Nearticulat	Articulat
Nominativ-Acuzativ	curnic	curnicul	curnice	curnicele
Dativ-Genitiv	curnic	curnicului	curnice	curnicelor

Cuvinte Populare:

Cuvinte Vecine:

Cuvinte Aleatoare: