Pluralul pentru dadacire
dădăciri
A DĂDĂC//Í ~ésc 1. tranz. 1) (copii) A îngriji în calitate de dădacă. 2) fam. (persoane) A trata cu grijă exagerată (ca o dădacă), dând sfaturi insistente la fiecare pas. 2. intranz. A practica ocupaţia de dădacă; a fi dădacă. /Din dădacă
Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului feminin dadacire:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | dădăcire | dădăcirea | dădăciri | dădăcirile |
---|
Dativ-Genitiv | dădăciri | dădăcirii | dădăciri | dădăcirilor |
---|