Pluralul pentru dainuire

dăinuiri

DĂINUÍRE s. f. Faptul de a dăinui; persistență, menținere.

Vezi toate definițiile »

Declinarea substantivului feminin dainuire:

	Singular		Plural
Caz	Nearticulat	Articulat	Nearticulat	Articulat
Nominativ-Acuzativ	dăinuire	dăinuirea	dăinuiri	dăinuirile
Dativ-Genitiv	dăinuiri	dăinuirii	dăinuiri	dăinuirilor

Cuvinte Populare:

Cuvinte Vecine:

Cuvinte Aleatoare: