Pluralul pentru dangat
dangăte
DÁNGĂT, dangăte, s. n. Sunetul prelung al clopotului. În satul părăsit, prinse a bate clopotul, lung – și codrul, către care mergea, se umplu de dangăte. CAMILAR, N. I 236. Un nor mare de praf se apropie de sat și un dangăt metalic neîntrerupt. BOGZA, C. O. 395. Roțile de oțel [ale trenului] bocăneau surd, ca ecoul unui dangăt de clopot depărtat. REBREANU, R. I 275.
Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului neutru dangat:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | dangăt | dangătul | dangăte | dangătele |
---|
Dativ-Genitiv | dangăt | dangătului | dangăte | dangătelor |
---|