Pluralul pentru descrucisare

descrucișări

DESCRUCIȘÁRE, descrucișări, s. f. Faptul de a descrucișa (obiecte așezate cruciș). Nicola, ușurel, a ajuns cel dintîi în vîrf, la rîndunică, pentru descrucișarea vergelor. BART, E. 273.

Vezi toate definițiile »

Declinarea substantivului feminin descrucisare:

	Singular		Plural
Caz	Nearticulat	Articulat	Nearticulat	Articulat
Nominativ-Acuzativ	descrucișare	descrucișarea	descrucișări	descrucișările
Dativ-Genitiv	descrucișări	descrucișării	descrucișări	descrucișărilor