Pluralul pentru despecetluire
despecetluiri
DESPECETLUÍRE, despecetluiri, s. f. (
Înv.) Acțiunea de
a despecetlui și rezultatul ei; despecetluit. –
V. despecetlui. Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului feminin despecetluire:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | despecetluire | despecetluirea | despecetluiri | despecetluirile |
---|
Dativ-Genitiv | despecetluiri | despecetluirii | despecetluiri | despecetluirilor |
---|