Pluralul pentru destainuire; destainuire la plural

Pluralul.ro

Alfă pluralul oricărui substantiv din limba română

Pluralul pentru destainuire

destăinuiri

DESTĂINUÍRE, destăinuiri, s. f. Acțiunea de a (se) destăinui și rezultatul ei; divulgare, mărturisire. Destăinuirea lui n-a impresionat-o. CAMIL PETRESCU, T. I 517. Tînărul se zăpăci de tot ascultînd destăinuirile atît de intime, mai ales cînd luară o întorsătură tristă. REBREANU, R. I 30. Privise... pe furiș... ca să poată aprecia efectul pe care o să-l aibă această destăinuire. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 168. A făcut tot ce putea ca să-mi provoace destăinuirea. IBRĂILEANU, A. 208.
Vezi toate definițiile »


Declinarea substantivului feminin destainuire:
SingularPlural
CazNearticulatArticulatNearticulatArticulat
Nominativ-Acuzativdestăinuiredestăinuireadestăinuiridestăinuirile
Dativ-Genitivdestăinuiridestăinuiriidestăinuiridestăinuirilor

Cuvinte Populare:
Cuvinte Vecine:
Cuvinte Aleatoare:
Ai observatii? × Ai gasit o greseala sau vrei sa ne transmiti o observatie? Multumim pentru mesaj! Iti vom raspunde curand.
Trimite