Pluralul pentru destoire
destoiri
destoí, destoiésc, vb. IV refl. (pop.) 1. a se ușura, a se potoli, a-și descărca necazul. 2. a se răzbuna.
Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului feminin destoire:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | destoire | destoirea | destoiri | destoirile |
---|
Dativ-Genitiv | destoiri | destoirii | destoiri | destoirilor |
---|