DEZBÎRNÁRE, dezbîrnări, s. f. (Rar) Acțiunea de a dezbîrna; desprindere, rupere a unui lucru de la locul lui sau a unei părți dintr-un tot; p. ext. înlăturare, îndepărtare. Încercarea de propagandă politico-religioasă a craiului Ardealului avu de urmare pentru romîni... a întări naționalitatea prințipaturilor, cu înaugurarea desă­vîrșită a limbei și dezbîrnarea, iar desăvîrșită, a cre­dinței ce putea să le atîrne de Ungaria sau de Polonia, primejdia noastră de atuncea. RUSSO, S. 73.