DEZGOVEÁLĂ, dezgoveli, s. f. (Învechit și popular) Faptul de a dezgovi. Pare că începuseși a îndruga o șiretenie de lighioane ca cea din hora dezgovelei. ODOBESCU, S. III 196. ♦ Cîntecul care se cîntă mirilor în dimi­neața de după nuntă, cînd i se scoate miresei găteala de pe cap.