DIÁSTOLĂ, diastole, s. f. (În opoziție cu sistolă) Faza de dilatare ritmică a inimii (care se produce imediat după faza de contractare), cînd sîngele se varsă din vine în cavitatea acestui organ. Ceea ce urmărim noi în tera­peutică este obținerea unui raport armonios între alungirea diastolei și întărirea sistolei. DANIELOPOLU, F. N. II 84. – Pronunțat: di-a-.