DIATERMÍE s. f. Metodă de tratament al anumitor boli, constînd în încălzirea țesuturilor și organelor dinăuntrul corpului, cu ajutorul curenților de înaltă frec­vență. Diatermia constă în aplicarea unor unde de înaltă frecvență care iau naștere între doi electrozi conductori, aplicați față în față pe pielea unui membru. NICOLAU-MAISLER, D. V. 115. – Pronunțat: di-a-.