Pluralul pentru dibacire

dibăciri

A DIBĂC//Í ~ésc tranz. pop. 1) A potrivi cu dibacie. 2) A studia cu insistenţă (pentru a cunoaşte). 3) A găsi după o căutare îndelungată; a descoperi. /Din dibaci

Vezi toate definițiile »

Declinarea substantivului feminin dibacire:

	Singular		Plural
Caz	Nearticulat	Articulat	Nearticulat	Articulat
Nominativ-Acuzativ	dibăcire	dibăcirea	dibăciri	dibăcirile
Dativ-Genitiv	dibăciri	dibăcirii	dibăciri	dibăcirilor