diletantism nu are formă de plural
diletantism
DILETANTÍSM s. n. Faptul de a se ocupa cu o ramură a artei, a științei sau a tehnicii numai din plăcere, fără a avea o pregătire specială.
Gelu era... înnebunit de această reușită pe dos a diletantismului său politic. CAMIL PETRESCU,
N. 153. ♦ (Peiorativ) Lipsă de pregătire temeinică, de seriozitate sau de însușiri necesare într-un domeniu oarecare de activitate; superficialitate.
Trebuie luptat cu toată hotărîrea împotriva manifestărilor de diletantism și incompetență în materie de critică literară. CONTEMPORANUL, S. II, 1954,
nr. 379, 1/3.
Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului neutru diletantism:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | diletantism | diletantismul | — | — |
---|
Dativ-Genitiv | diletantism | diletantismului | — | — |
---|