Pluralul pentru disgratie
disgrații
disgrație f. 1. pierderea bunelor grații ale unui om puternic: a cădea în disgrație; 2. lipsă de grație în purtare, vorbire.
Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului feminin disgratie:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | disgrație | disgrația | disgrații | disgrațiile |
---|
Dativ-Genitiv | disgrații | disgrației | disgrații | disgrațiilor |
---|