Pluralul pentru dispret
disprețuri
DISPRÉȚ s. n. Sentiment de desconsiderare a cuiva sau a ceva; lipsă de considerație sau de stimă față de cineva sau de ceva. ◊
Loc. adv. Cu dispreț = în mod disprețuitor. [
Var.: (
înv.)
despréț s. n.] – Din
it. disprezzo. Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului neutru dispret:
| Singular | Plural |
|---|
| Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
|---|
| Nominativ-Acuzativ | dispreț | disprețul | disprețuri | disprețurile |
|---|
| Dativ-Genitiv | dispreț | disprețului | disprețuri | disprețurilor |
|---|