Pluralul pentru dizgratie
dizgrații
DIZGRÁȚIE, dizgrații, s. f. Pierdere a favorii, a bunăvoinței, a grației unui monarh, a unei persoane influente, a unui superior. – Din
it. disgrazia. Cf. fr. disgrâce. Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului feminin dizgratie:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | dizgrație | dizgrația | dizgrații | dizgrațiile |
---|
Dativ-Genitiv | dizgrații | dizgrației | dizgrații | dizgrațiilor |
---|