Pluralul pentru dodire
dodiri
DODÍ, dodesc, vb. IV.
Tranz. (
Reg.) A găsi ceva din întâmplare; a pune mâna pe ceva, a înhăța.
Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului feminin dodire:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | dodire | dodirea | dodiri | dodirile |
---|
Dativ-Genitiv | dodiri | dodirii | dodiri | dodirilor |
---|