DOMN, domni, s. m. 1. Termen de politețe pentru un bărbat. ♦ (
Fam.; la
voc.) Termen impersonal de adresare care însoțește de obicei o frază exclamativă, interogativă etc. ♦ Soț. ♦ (
Pop.) Orășean.
2. Persoană care are autoritatea, posibilitatea de a face ceva; stăpân.
3. Titlu purtat de suveranii Țării Românești și ai Moldovei; voievod, domnitor; persoană care purta acest titlu.
4. Dumnezeu. ♦ Isus Hristos. ◊
Expr. A da (sau
a lăsa pe cineva)
în plata (sau
mila)
Domnului = a lăsa (pe cineva) în pace, a(-l) lăsa să facă ce vrea; a ignora. ♦ (La
voc.) Exclamație, invocație impersonală exprimând mirare, amărăciune, surpriză.
Doamne, ce vorbă ți-a ieșit din gură! ◊
Expr. Vezi, Doamne = chipurile, vorba vine. [
Voc. (1-3)
domnule, dom'le, (4)
doamne; nom.,
voc. și (1)
domnu, don’, dom’] –
Lat. dom(i)nus.