DRIC, dricuri, s. n. 1. Scheletul de sus al unui car (fără roți și loitre). ♦ Cantitate de obiecte, de materiale etc. care se poate încărca pe un asemenea schelet.
2. Vehicul special, tras de cai, care poartă mortul la groapă; car mortuar. ◊
Expr. (
Fam.)
A fi pe dric = a fi pe sfârșite; a fi într-o situație grea; a fi gata să eșueze.
3. Fig. (
Pop.) Punct culminant al zilei, al nopții, al unui anotimp; punct culminant al unei acțiuni care se desfășoară în timp; miez, toi. – Din
magh. dërék.