Pluralul pentru duhovnic

duhovnici

DUHÓVNIC, duhovnici, s. m. (La ortodocși) Preot care spovedește pe credincioși; confesor. ♦ Fig. Persoană căreia cineva îi încredințează toate tainele, gândurile, intențiile sale intime. – Din sl. duhovĭnikŭ.

Vezi toate definițiile »

Declinarea substantivului masculin duhovnic:

	Singular		Plural
Caz	Nearticulat	Articulat	Nearticulat	Articulat
Nominativ-Acuzativ	duhovnic	duhovnicul	duhovnici	duhovnicii
Dativ-Genitiv	duhovnic	duhovnicului	duhovnici	duhovnicilor