Pluralul pentru duruit

duruituri

DURUÍT, duruituri, s. n. Faptul de a durui; zgomot produs de ceva care duruie; huruit, huruitură, duruitură. – V. durui.

Vezi toate definițiile »

Declinarea substantivului neutru duruit:

	Singular		Plural
Caz	Nearticulat	Articulat	Nearticulat	Articulat
Nominativ-Acuzativ	duruit	duruitul	duruituri	duruiturile
Dativ-Genitiv	duruit	duruitului	duruituri	duruiturilor

Cuvinte Populare:

Cuvinte Vecine:

Cuvinte Aleatoare:

împistrătoare