EPÁVĂ, epave, s. f. Rămășiță a unei nave distruse sau naufragiate, care plutește în larg sau este adusă de valuri în apropierea țărmului ori pe țărm. Apa se oprea acolo învîrtindu-se cîtva timp în loc, în ochiul de anafor format de epava unui vechi vapor. BART, S. M. 71. ♦ Fig. Persoană ajunsă în mizerie fizică și morală.