epiteturi sau epitete; pluralul pentru epitet

Pluralul.ro

Alfă pluralul oricărui substantiv din limba română

Pluralul pentru epitet

epiteturi

epitet n. vorbă ce servă a califica.
Vezi toate definițiile »

Declinarea substantivului neutru epitet:
SingularPlural
CazNearticulatArticulatNearticulatArticulat
Nominativ-Acuzativepitetepitetulepiteturiepiteturile
Dativ-Genitivepitetepitetuluiepiteturiepiteturilor

epitete

EPITÉT, epitete, s. n. Determinant expresiv (mai ales adjectiv) pus pe lîngă un substantiv. Nu poate să fie vorba... de acești înjghebători de rime și de epitete furate, cînd vorbim despre adevărați poeți. GHEREA, ST. CR. I 148. [La Eminescu] cuvintele au suflet, culoare, formă, fiecare epitet e o explozie de lumină. VLAHUȚĂ, O. A. 239. Bahluiul a avut onoarea a fi cîntat în versuri de poetul Alecsandri, ce-i dete epitetul de lăcaș al broaștelor. BOLINTINEANU, O. 276.
Vezi toate definițiile »

Declinarea substantivului neutru epitet:
SingularPlural
CazNearticulatArticulatNearticulatArticulat
Nominativ-Acuzativepitetepitetulepiteteepitetele
Dativ-Genitivepitetepitetuluiepiteteepitetelor

Cuvinte Populare:
Cuvinte Vecine:
Cuvinte Aleatoare:
Ai observatii? × Ai gasit o greseala sau vrei sa ne transmiti o observatie? Multumim pentru mesaj! Iti vom raspunde curand.
Trimite